- epicureu
- epicureu adj. 1. Relativo ao epicurismo. • s. m. 2. Sectário do epicurismo.
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
epicureu
Look at other dictionaries:
epicureu — EPICURÉU, ÉE, epicurei, ee, adj., s.m. şi f. Epicurian. – Din lat. epicureus. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 epicuréu adj. m., s. m., pl. epicuréi; … Dicționar Român
epicurian — EPICURIÁN, Ă, epicurieni, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de epicurism, care aderă la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S.m şi f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) … Dicționar Român
epicureo — e·pi·cu·rè·o agg., s.m. 1a. agg. TS filos. dell epicureismo: scuola epicurea 1b. agg., s.m. TS filos. che, chi è seguace dell epicureismo 2a. agg., s.m. CO estens., che, chi è dedito alla ricerca del piacere, edonista Sinonimi: edonista, gaudente … Dizionario italiano
